ciuperci
/ʧjuˈperʧʲ/Etimologie
Din ciupercă.
Definiții
- forma de plural nearticulat pentru ciupercă.
ciupercă
/ʧju'per.kə/Etimologie
Din bulgară čepurka.
Definiții
- (la pl.) încrengătură de plante inferioare, lipsite de clorofilă, care trăiesc ca parazite sau ca saprofite și se răspândesc prin spori; (și la sg.) plantă din această încrengătură, de obicei în formă de pălărie cărnoasă cu picior.
- obiect de lemn în formă de ciupercă, pe care se întinde ciorapul când se cârpește.
- (ir.) pălărie veche, adesea mototolită și turtită.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ciupercă | ciuperci |
| genitiv-dativ | ciupercii | ciupercilor |
| articulat | ciuperca | ciupercile |
Sinonime: 1: (bot.) fungi (pl.), (pop.) burete
Proverbe & zicători
- „Parcă mănâncă numai ciuperci fripte.”Mâncare și băutură
- „A umblat după ciuperci și a dat peste pufulițe.”NaturăNoroc și soartă
- „A mânca la ciuperci.”Moarte
- „Doar n-am mâncat ciuperci.”Moarte
- „Jaf în ciuperci”Natură
- „A mânca la ciuperci”Mâncare și băutură
- „Parcă mănâncă numai ciuperci fripte”Mâncare și băutură
- „Doar n-am mâncat ciuperci”Mâncare și băutură
- „A umblat după ciuperci”Muncă și lene
- „Dai cu pușca în ciuperci, și nemezești”
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică