ciorbă
/ˈʧjor.bə/Etimologie
Din turcă çorba < persană شوربا (šōrbā, šūrbā).
Definiții
- fel de mâncare care constă dintr-o zeamă (acrită) preparată cu legume, adesea și cu carne.
Exemple
- A mâncat o ciorbă cu borș.
- Ciorbă de știucă.
- Ciorbă de pui.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | — | ciorbe |
| genitiv-dativ | ciorbei | ciorbelor |
| articulat | ciorba | ciorbele |
Sinonime: (reg.) zeamă