← înapoi la căutare

ciob

/ʧob/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Din turcă çöp.

Definiții

bucată, fragment dintr-un obiect de sticlă, de faianță, de lut etc. spart; hârb.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	ciob	cioburi
genitiv-dativ	ciobului	cioburilor
vocativ	ciobule	cioburilor
articulat	ciobul	cioburile

Proverbe & zicători

„Râde ciob de oală spartă.”Animale Vorbă și tăcere Mâncare și băutură
„Râde ciobul de hârb.”Vorbă și tăcere
„Râde hârbul de ciob.”Vorbă și tăcere
„Îmi zici hârb, îți zic ciob.”Vorbă și tăcere
„Râde ciobul de hârb”Vorbă și tăcere
„Râde ciob de oală spartă”Vorbă și tăcere
„Amândoi mâncați dintr-un ciob”Mâncare și băutură
„Râde hârbul de ciob”Vorbă și tăcere
„Îmi dici hârb, îți zic ciob”Vorbă și tăcere
„Zi-mi hârb, până nu-ți zic ciob”Vorbă și tăcere
„De aici înainte ciobul și luminarea”Timp
„I-a pus ciobul”Minciună și înșelăciune
„Râde ciobul de strachină”Vorbă și tăcere

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică