← înapoi la căutare

cetate

/ʧe'ta.te/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din latină civitas, civitatis.

Definiții

loc întărit printr-un sistem de fortificații; fortăreață.
oraș sau cartier al unui oraș care reprezintă o unitate cu caracteristici speciale.
nume dat cartierului mai vechi al unui oraș în care a existat o cetate.
locuitorii unui oraș (întărit).

Exemple

Cetate universitară.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	cetate	cetăți
genitiv-dativ	cetății	cetăților
vocativ	cetate	cetăților
articulat	cetatea	cetățile

Proverbe & zicători

„Nebunii iau cetățile, iar înțelepții le stăpânesc.”Înțelepciune și prostie
„Cetatea când flămândește”Mâncare și băutură
„Cetatea în munte”Natură
„A fi (tare) ca cetatea”Înțelepciune și prostie
„Cât cetatea Neamțului”
„Unde e cetatea mai tare, acolo bate”Noroc și soartă
„Nebunii iau cetățile și (iar) înțelepții le păzesc”Înțelepciune și prostie
„Limba sparge capul și cetățile”Vorbă și tăcere
„A se încuia în cetate”
„Nebunii iau cetățile și (iar) înțelepții le”Înțelepciune și prostie

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică