calului
/ˈka.lu.luj/Etimologie
Din cal.
Definiții
- forma de genitiv singular articulat pentru cal.
cal
/kal/Etimologie
Din latină caballus. Înrudit cu italiană cavallo, provensală cavahl, franceză cheval, catalană cavall, spaniolă caballo și portugheză cavalo.
Definiții
- (zool.) (Equus caballus) animal domestic erbivor, cu copita nedespicată, folosit la călărie și la tracțiune; (p.restr.) armăsar castrat.
- (p.ext.) nume dat unor aparate sau piese asemănătoare cu un cal.
- aparat de gimnastică.
- piesă la jocul de șah de forma unui cap de cal.
Exemple
- Cal pursânge.
- Cal șarg.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cal | cai |
| genitiv-dativ | calului | cailor |
| vocativ | calule | cailor |
| articulat | calul | caii |
Sinonime: 1: (zool.) cabalină, (pop. și depr.) mărțână
Proverbe & zicători
- „La Paștele calului.”Timp
- „Ca la botul calului.”AnimaleMâncare și băutură
- „A pune căpăstru în coada calului.”Animale
- „Ca la botul calului”Animale
- „Cine vrea să umble călare, să sufere besinele calului”Muncă și lene
- „Calului niciodată să nu-i crezi credința”Înțelepciune și prostie
- „A pune căpăstru în coada calului”Animale
- „A încăleca pe la coada calului”Animale
- „A se vârî ca musca în curul calului”Animale
- „La Paștile calului”Timp
- „Îi ține saț ca calului; trecând drumul”Mâncare și băutură
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică