← înapoi la căutare

căpătâi

/kə.pəˈtɨj/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Din latină capitaneum.

Definiții

parte a patului sau a oricărui alt obiect, pe care se pune capul; (p.ext.) pernă sau alt obiect pe care se pune capul.
nume dat mai multor obiecte de uz casnic, care servesc drept suport la ceva.
capăt, sfârșit.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	căpătâi	căpătâie
genitiv-dativ	căpătâiului	căpătâielor
vocativ	căpătâiule	căpătâielor
articulat	căpătâiul	căpătâiele

Proverbe & zicători

„Ciomagul are două căpătâie.”Înțelepciune și prostie
„Dac-a fost mojic întâi, e și pân' la căpătâi.”Înțelepciune și prostie
„Puse-ii dorul căpătâiul”Dragoste și iubire
„Ai pune capul căpătâiului”
„A umbla fără (nici un) căpătâi”
„A fi fără căpătâi”
„Om fără căpătâi; nici cățel, nici purcel”
„Ciomagul are două căpătâie”Noroc și soartă
„Și-a aprins lumânarea d'amândouă căpătâiele”Bani și avere
„Cu pizma nu o scoate nimeni la căpătâi”Prietenie și dușmănie

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică