Definiția cuvântului „căpătâi”
căpătâi — verb
- (v.tranz.) a obține un lucru solicitat, a primi (în dar sau de pomană).
- a câștiga; a agonisi; a dobândi prin...
căpătâi — substantiv
- parte a patului sau a oricărui alt obiect, pe care se pune capul; (p.ext.) pernă sau alt obiect pe care se pune capul.
- nume dat mai multor obiecte de uz casnic, care servesc drept suport la ceva.
- capăt, sfârșit.