← înapoi la căutare

călători

/kə.lə.toˈri/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Definiții

  1. forma de plural nearticulat pentru călător.

călători

/kə.lə.toˈri/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din călător.

Definiții

  1. forma de masculin plural pentru călător.

călători

/kə.lə.toˈri/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din călător.

Definiții

  1. (v.intranz.) a face un drum spre un loc (mai) depărtat; a fi pe drum.
  2. a fi călător, a fi la drum.
  3. (v.refl.) (fig. reg.) a se sfârși; a muri.

Exemple

  • Pe unde n-a călătorit?

Declinare

CazSingularPlural
verbcălătoreacălătoreau

Sinonime: 1: colinda, cutreiera, peregrina, umbla, voiaja, (rar) drumui, (înv.) strănici

călător

/kə.ləˈtor/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din cale + sufixul -ător. Origine disputată. Totuși, trebuie să semnalăm posibilitatea ca legătura între cale și călător să fi fost stabilită a posteriori de imaginația populară. Călător ar putea fi o derivație normală de la caballus sau, mai bine zis, de la o formă verbală derivată de la acest cuvânt. Ideea de „călătorie” era strâns legată de cea de „a călări”, confer germană reisen și reiten. Dacă presupunem că latină caballus a format aceeași derivație ca equus, verbul *caballare sau *caballitare (ca equitare) putea avea drept derivarea cuvântul călător „persoană care merge călare”" și, mai târziu, „persoană care călătorește”.

Definiții

  1. persoană care călătorește, care se află în călătorie.

Exemple

  • Un călător obosit de drum.
  • Un călător întârziat trecea strada.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcălătorcălători
genitiv-dativcălătoruluicălătorilor
vocativcălătorulecălătorilor
articulatcălătorulcălătorii

Sinonime: drumeț, (reg.) drumaș, (Transilv.) drumar, drumătoriu, pasager, (înv.) strainic, trecător

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică