căciuli
/kə.ʧju'li/Etimologie
Din căciulă.
Definiții
- (v.refl.) a se ploconi în fața cuiva spre a obține ceva; a cere ceva în chip umil; a se pleca.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | căciulea | căciuleau |
căciulă
/kə'ʧju.lə/Etimologie
Înrudit cu kësul'ë din albaneză.
Definiții
- obiect confecționat din blană de oaie sau de alt animal și care servește la acoperirea capului.
- (fig.) om, persoană, individ.
- obiect în formă de căciulă (care servește ca acoperământ pentru coșuri, canale etc.).
- partea superioară a ciupercii.
Exemple
- Câte cinci lei de căciulă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | căciulă | căciuli |
| genitiv-dativ | căciulii | căciulilor |
| vocativ | căciulă | căciulilor |
| articulat | căciula | căciulile |
Proverbe & zicători
- „Până la an multe căciuli rămân fără stăpân.”TimpNoroc și soartă
- „Până la an multe căciuli rămân pustii.”TimpMoarte
- „Câte capete, atâtea și căciuli”Noroc și soartă
- „Până la an multe căciuli rămân pustii”Moarte
- „A se căciuli”Vorbă și tăcere
- „Mai multe conciuri decât căciuli”Femeie și bărbat
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică