← înapoi la căutare

cântări

/kɨn.təˈri/

verb?

Etimologie

Din cântar.

Definiții

(v.tranz.) a determina greutatea unui corp cu ajutorul cântarului, al balanței, al basculei.
(v.tranz.) (fig.) a aprecia, a judeca; a cumpăni, a chibzui.
(v.intranz.) a avea o anumită greutate.
(v.intranz.) (fig.) a valora, a prețui.

Exemple

Aprecierea lui cântărește mult.

Declinare

Caz	Singular	Plural
verb	cântărea	cântăreau

Proverbe & zicători

„Ce știe măgarul, ce e cântarea privighitoarei.”Animale Înțelepciune și prostie
„A ști cât cântărește cineva.”Înțelepciune și prostie
„Cinstea cântărește mai mult decât banul.”Bani și avere Înțelepciune și prostie
„Ce știe măgarul, ce e cântarea privighetorii”Înțelepciune și prostie Animale
„Țânțarul cu cântări te sărută”Animale
„Am să-i cântăresc”Bani și avere
„A ști cât cântărește cineva”Înțelepciune și prostie
„Să-l cântărești cu aur”Bani și avere
„Cinstea cântărește mai mult decât banul”Bani și avere Înțelepciune și prostie
„Cine n-are de lucru își cântărește c...le”Muncă și lene
„Ca privighetoarea ce cu cântarea ei cea dulce pe vi”Animale Vorbă și tăcere
„Am să-i cântăresc (cântăresc)”Bani și avere

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică