← înapoi la căutare

bulgară

/bul'ga.rə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din latină Bulgarus < greacă Boulgaros. Origine turcă; bulghar ("origine amestecată, promiscuu").

Definiții

  1. (defectiv de plural) limba vorbită de bulgari.
  2. femeie din Bulgaria.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativbulgarăbulgare
genitiv-dativbulgareibulgarei
vocativbulgarobulgarelor
articulatbulgarabulgarele

Sinonime: 2: bulgăroaică

bulgăre

/ˈbul.gə.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Etimologie necunoscută. Poate din bulg, variantă a lui bulz, prin un plural ipotetic *bulgări.

Definiții

  1. bucată compactă dintr-o materie solidă oarecare, mai ales de pământ; grunz.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativbulgărebulgări
genitiv-dativbulgăreluibulgărilor
vocativbulgărebulgărilor
articulatbulgărelebulgării

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică