borș

/borʃ/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Din rusă, ucraineană борщ (boršč).

zeamă acră preparată din tărâțe de grâu, de secară sau de sfeclă de zahăr fermentate în apă; p. ext. ciorbă preparată cu această zeamă.
(arg.) sânge.

„A fi cu borșul la foc și cu peștele în iaz.”Minciună și înșelăciune Vorbă și tăcere
„A veni ca la borș.”Timp
„S-a înăcrit ca borșul.”Sănătate și boală
„A-i pune ardei în borș.”Vorbă și tăcere
„Nimeni nu-i suflă în borș.”Vorbă și tăcere
„Cocoș de făcut cu borș”Mâncare și băutură
„A tăcea ca peștele în borș, la foc”Vorbă și tăcere
„A fi cu borșul la foc și cu peștele în iaz”Mâncare și băutură
„Borș cu știr”Mâncare și băutură
„A veni ca la borș”Mâncare și băutură
„S-a înăcrit ca borșul”Mâncare și băutură
„A-i pune ardei în borș”Mâncare și băutură
„A sufla în borș”Mâncare și băutură
„Nimeni nu-i suflă în borș”Mâncare și băutură
„A mâncat borș”Mâncare și băutură

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică