boierie

/bo.jeˈri.e/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din boier + sufixul -ie.

calitate, situație de boier; rang, titlu de boier, funcție în statul medieval deținută de un boier.
(fam.) atitudine, trai, maniere, comportare de boier.

„Boierii țin fumul de pe urma săracului.”Bani și avere Noroc și soartă
„Numai boierii mari și cânii nu închid ușile”Animale
„Boierii țin fumul de pe urma săracului”
„S-au adunat boierii ciâtcă”
„Boieria și prostia cu mare cheltuială se țin”Bani și avere Înțelepciune și prostie
„Eu chiteam că-i boierie”
„Boieria e pe rând”
„Prostia e boierie mare”Înțelepciune și prostie
„Ferește-te de boierii noi și de fetele bătrâne”Femeie și bărbat Bani și avere

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică