boieri

/bo.jeˈri/

substantiv?

Etimologie

Din boier.

Definiții

forma de plural nearticulat pentru boier.

boieri

/bo.jeˈri/

verb?

Etimologie

Din boier.

Definiții

(v.tranz.) (înv.) a conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie.
(v.refl.) (fam.) a trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier.

Declinare

Caz	Singular	Plural
verb	boierea	boiereau

boier

/boˈjer/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Origine disputată. Poate din slavă (veche) boljarinŭ (pluralul boljare) < bulgară boila („noblu”), bolyare. Inevitabil de origine turcică, poate compus din bai („noblu, bogat”; confer bey) și är („om, bărbat”). Alternativ ar putea veni din cuvântul român boi < forma de plural pentru bou, deoarece un om bogat este posesor de boi. Acest titlu a intrat în rusa veche ca быля (bylya). https://en.wikipedia.org/wiki/Boyar

Definiții

mare stăpân de pământ (care deținea, uneori, și o funcție înaltă în stat); persoană din aristocrația feudală; nobil; (p.ext.) stăpân.
(fam.) persoană cu atitudini, obiceiuri sau pretenții de aristocrat.
(înv.) titlu de politețe (echivalând cu „domnule”), adresat persoanelor înstărite, celor cu funcții administrative etc.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	boier	boieri
genitiv-dativ	boierului	boierilor
vocativ	boierule	boierilor
articulat	boierul	boierii

Proverbe & zicători

„Să te ferească Dumnezeu de țăranul boierit și de țiganul turcit.”Înțelepciune și prostie
„Dintr-o iapă țigănească iese un cal boieresc.”Familie Noroc și soartă
„Dintr-un cal țigănesc ese unul boieresc, și, mai zece”Noroc și soartă
„Ajung unii boieri mari”
„Boierit”
„Dintr-o iapă țigănească iese un cal boieresc”Animale Noroc și soartă
„Mâncare cu perje, bucate boierești”Mâncare și băutură

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică