blană

/'bla.nə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din slavă *blana, confer bulgară blana. Par fără obiect strădaniile lui Pascu, I, 196, de a apropia acest cuvânt de un problematic dalmat *plana, italiană piana, franceză planche.

Definiții

părul sau lâna care acoperă pielea unor animale.
piele de animal cu păr cu tot, prelucrată.
haină îmblănită; haină confecționată din blană.
(pop.) scândură groasă.

Exemple

Purtau pe ei blănuri de urs.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	blană	blănuri
genitiv-dativ	blănii	blănurilor
articulat	blana	blănurile

Sinonime: 1-2: piele, chingă, masă, scândură, spetează, stinghie

Proverbe & zicători

„Mai scumpă căptușala decât blana.”Bani și avere
„Din bucățele cojocarul blană mare face.”Muncă și lene
„Și acum, vorba cojocarului, să ne întoarcem la blană.”Vorbă și tăcere
„Să ne întoarcem la blana.”
„A-i scutura blana.”
„Ca petecele la blană.”
„A dormi blană”Sănătate și boală
„Să ne întoarcem la blană”
„A-i scutura blana”
„Ca petecele la blană”
„Blană”
„Mai scumpă căptușala decât blana”Bani și avere
„I-a făcut popa blană”Minciună și înșelăciune
„Din bucățele cojocarul blană mare face”Muncă și lene
„Nu face blana cât face fața”

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică