belșug

/bel'ʃug/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Din maghiară böség.

„Belșugul aduce desfrânare”Bani și avere
„Când uiți mămăliga nesărată, e semn de belșug.”Mâncare și băutură Noroc și soartă
„Primăvara, dacă se vor vedea sburând pe lângă casă rândunelele, e semn de belșug”Natură Animale Noroc și soartă
„Când uiți mămăliga nesărată, e semn de belșug”Mâncare și băutură Noroc și soartă

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică