basma
/basˈma/Etimologie
Din turcă basma.
Definiții
- bucată de pânză sau de mătase (colorată), folosită de femei pentru a-și înveli capul, spre a lega și a duce în ea ceva, ca batistă etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | basma | basmale |
| genitiv-dativ | basmalei | basmalelor |
| vocativ | basma | basmalelor |
| articulat | basmaua | basmalele |