bănuială

/bə.nuˈja.la/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din a bănui + sufixul -eală.

presupunere, presimțire, supoziție.
atitudine de neîncredere față de cineva sau ceva, presupunere că cineva are o vină sau o intenție rea; suspiciune.

„Nuntă fără ceartă și moarte fără bănuială nu se poate.”Familie Moarte
„Moarte fără bănuială, și nuntă fără vorbe, anevoie”Moarte Familie
„Moarte fără bănuială”Moarte
„Nu e bănuială”Bani și avere
„Îndoiala la orice și bănuiala de orice te face să cerce”Înțelepciune și prostie
„Bănuiala, otrava prieteniei”Prietenie și dușmănie
„Mulți ai bănuială și la cele fără greșală, de aceea și greșesc”Înțelepciune și prostie
„Scumpul pururea trăiește, în griji, frici și bănuieli”Bani și avere
„Mulți ai bănuială și la cele fără greșală”Înțelepciune și prostie
„Nici o dragoste fără bănuială, nici un noroc fără invidie.”Dragoste și iubire — Tot ce e de preț atrage și îndoială, și pizmă.

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică