arie

/'a.ri.e/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din latină area.

loc special amenajat unde se treieră cerealele; arman.
suprafață de teren sau platformă pe care se așază cărămizile la uscat, se montează unele elemente de construcții, se prepară betonul etc.
(mat.) măsură a unei suprafețe (exprimată în valori numerice).
(suprafață, teritoriu considerat ca) zonă de răspândire a unui fenomen, a unui grup de plante sau de animale etc.
(fig.) întindere, suprafață.
compoziție muzicală vocală (cu acompaniament de orchestră, de pian etc.) care face parte dintr-o operă, operetă etc.
compoziție muzicală instrumentală asemănătoare cu aceea definită mai sus.

„Mai bine prigonire la holdă, decât gâlceava la arie.”Muncă și lene Familie
„Orbul își caută acul în aria cu paie, și surdul îl povățuiește unde sună.”Înțelepciune și prostie
„Orbul își caută acul în aria cu paie.”Muncă și lene Înțelepciune și prostie
„În mijlocul ariei se bate fusul.”Muncă și lene
„Decât în fața ariei, mai bine în capul locului”Muncă și lene
„Mai bine prigonire la holdă, decât gâlceavă la arie”Muncă și lene
„Gâștele cu caprele te slujesc: la arie”Animale Muncă și lene
„Orbul își caută acul în aria cu paiele, și surdul îl”Înțelepciune și prostie
„În mijlocul ariei se bate fusul”Muncă și lene
„A fi arie.”Muncă și lene
„Arie spurcată.”Muncă și lene
„Presurii și vrăbiile când se adună de cu seară pe la arii, e semn de ploaie”Natură Animale
„A băga la arie”Muncă și lene
„A fi arie”Natură
„Arie spurcată”Natură

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică