amarul
/aˈma.rul/Etimologie
Din amar.
Definiții
- forma de singular articulat pentru amar.
amar
/a'mar/Definiții
- jale, tristețe; suferință, chin, necaz.
- (urmat de determinări introduse prin prep. "de") mulțime, grămadă.
Exemple
- Amar de vreme.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | amar | amaruri |
| genitiv-dativ | amarului | amarurilor |
| vocativ | amarule | amarurilor |
| articulat | amarul | amarurile |
Sinonime: 1: tristețe
Antonime: bucurie, fericire
Proverbe & zicători
- „A-și îneca amarul.”Mâncare și băutură
- „Cine n-a gustat amarul nu știe ce e zahărul.”Mâncare și băuturăÎnțelepciune și prostie
- „Până nu guști amarul, nu știi ce e dulcele.”Mâncare și băuturăÎnțelepciune și prostie
- „Cine n-a gustat amarul nu cunoaște gustul mierii.”Înțelepciune și prostie
- „Cum i-a fost dulcele și amarul!”Timp
- „Lua-voi samarul și se va vedea amarul”Muncă și leneNoroc și soartă
- „Cine n-a gustat amarul”Înțelepciune și prostie
- „A se face zahăr amarul”Mâncare și băutură
- „Cum ți-a fost dulcele și amarul!”Mâncare și băutură
Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică