aluat
/a.luˈat/Etimologie
Din latină allevātum, forma de neutru a lui allevātus („ridicat, înălțat”) < participiu trecut pentru allevō. Înrudit cu franceză levain, italiană lievito, spaniolă leudo, (a)leudar, portugheză lêvedo și galiciană lévedo.
Definiții
- (alim., gastr.) pastă obișnuită din făină amestecată cu apă, uneori și cu diferite adaosuri (lapte, zahăr, grăsime, ouă etc.), din care se prepară produse de panificație sau de patiserie etc.
- bucățică de aluat folosită cu plămădeală.
- prăjitură făcută din aluat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | aluat | aluaturi |
| genitiv-dativ | aluatului | aluaturilor |
| vocativ | aluatule | aluaturilor |
| articulat | aluatul | aluaturile |
Sinonime: 1: cocă, covăseală, dospeală, maia, plămadă, plămădeală