școală
/ˈʃko̯a.lə/Etimologie
Inevitabil din latină schola < greacă σχολεῖον (scholeion, "timp liber, răgaz") prin rusă школа (škola). Confer poloneză szkoła.
Definiții
- instituție de învățământ public, unde se predau elementele de bază ale principalelor discipline; p. ext. activitate legată de această instituție.
- localul, clădirea în care este instalată și funcționează instituția de mai sus.
- totalitatea elevilor și a cadrelor didactice dintr-o asemenea instituție de învățământ.
- (fig.) izvor, sursă de cunoștințe, de învățături; mijloc, sistem de instruire într-un anumit domeniu; p. ext. învățătură, experiență dobândită pe această cale.
- (fig.) curent, mișcare științifică, literară, artistică etc. care grupează în jurul ei numeroși adepți; baza teoretică a acestei mișcări.
Exemple
- A plecat la școală.
- Școala flamandă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | școală | școli |
| genitiv-dativ | școlii | școlilor |
| vocativ | școalo | școlilor |
| articulat | școala | școlile |
Sinonime: 1: învățătură, studiu