verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Probabil latină * inuxorare (< uxor „soție”).
Definiții
- (v.refl. tranz. fact.) (despre bărbați) a (se) căsători.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru însura.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | însura | însurau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din verbul a (se) însura.
Definiții
- faptul de a (se) însura; însurătoare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | însurat | însurate |
| genitiv-dativ | însuratului | însuratelor |
| vocativ | însuratule | însuratelor |
| articulat | însuratul | însuratele |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Definiții
- (despre bărbați) căsătorit.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de participiu trecut pentru însura.