îndurare

/ɨn.du'ra.re/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din a îndura.

acțiunea de a (se) îndura și rezultatul ei; putere de a răbda; răbdare; milă, compătimire, bunătate.

„Lăcusta îndurare dă bucate nici cum are”Animale Natură
„Îndurarea, năravul cel mai blând. De el să te ții”Înțelepciune și prostie
„Îndurare la cei mari cam anevoie se găsește”Înțelepciune și prostie
„Numai cel ce a pătimit și a suferit, cunoaște îndurarea”Înțelepciune și prostie
„Cine sărăcia nici cum a încercat-o, nu cunoaște îndurarea”Bani și avere Înțelepciune și prostie
„Pizma nu cunoaște nici o îndurare”Minciună și înșelăciune
„La răsplătire cu îndurare, la mânie cu umilință mai mare”Înțelepciune și prostie
„Dreptatea și îndurarea la orice greșeală, ca alifia la orice”Înțelepciune și prostie

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică