← înapoi la căutare

încet

/ɨn'ʧet/

adjectiv?

Etimologie

Din latină qu (i)etus.

Definiții

fără viteză; liniștit, lin, domol.
(despre oameni) care reacționează cu întârziere, care face ceva în ritm lent.
(despre judecată, gândire) care raționează cu greutate; greoi.
(despre sunete, melodii etc.) cu intensitate scăzută, abia auzit.

încet

/ɨn'ʧet/

adverb?

Definiții

fără grabă, domol, binișor, alene; lin, pe nesimțite.
(cu valoare de interjecție) binișor! nu așa tare!; fără zgomot!
cu glas coborât; molcom, potolit.

Proverbe & zicători

„Cine merge încet departe ajunge.”Timp Muncă și lene
„Mergi încet ca să ajungi departe.”Muncă și lene Timp
„Mai încet (nu mă năvăli) cu dragostea”Dragoste și iubire Vorbă și tăcere
„Răul vine iute, binele încet”Timp
„Cine merge încet, departe ajunge”Timp
„Cine umblă încet merge departe”Timp Înțelepciune și prostie
„Încet, încet, departe ajungi”Timp
„Încet, încet departe mergi”Timp
„Mergi încet, că ajungi departe”Timp Muncă și lene
„Urcați încet, ca să nu cădeți niciodată”Înțelepciune și prostie
„Prietenia mai încet, iar ura foarte tare aleargă”Prietenie și dușmănie
„Mai încet cu gura și mai iute din mâini”Vorbă și tăcere Muncă și lene
„Merge încet, dar merge bine”Muncă și lene
„Mergi încet, c-ajungi departe”Muncă și lene Timp
„Carul plin merge încet, cel deșert aleargă”Muncă și lene Timp

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică