țigănesc
/ʦi.gə'nesk/Etimologie
Din țigan + sufixul -esc.
Definiții
- care aparține țiganilor, privitor la țigani, de țigani.
țigăni
/ʦi.gəˈni/Etimologie
Din țigan.
Definiții
- (v.refl.) a insista mult (și în mod dizgrațios) pentru a obține ceva; a cere ceva cu încăpățânare; p. ext. a se târgui, a se tocmi (mahalagește).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | țigănea | țigăneau |
Proverbe & zicători
- „Dintr-o iapă boierească iese un cal țigănesc.”FamilieNoroc și soartă
- „Dintr-un cal țigănesc ese unul boieresc, și, mai zece”Noroc și soartă
- „Lucru ortăcesc, lucru țigănesc”Muncă și lene
- „Trai țigănesc”
- „Dintr-o iapă boierească iese un cal țigănesc”AnimaleNoroc și soartă
- „Dintr-o iapă turcească iese un cal țigănesc”AnimaleNoroc și soartă
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică