știință

/ʃtiˈin.ʦə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din ști + sufixul -ință (cu sensuri după franceză science).

faptul de a avea cunoștință de ceva, de a fi informat sau să ai cunoaștere.
pregătire intelectuală, învățătură, erudiție.
ansamblu de cunoștințe dintr-un anumit domeniu al cunoașterii; cunoștințe despre natură, societate și gândire.
veste, știre.
conștiință.

Sinonime: disciplină, învățătură, sapiență, scientică, scientologie, erudiție, cuget

Antonime: neștiință

„Oamenii cu știință de carte sunt păsările cu ciocul de fier.”Înțelepciune și prostie Animale
„Doctorul bun știința în cap, iar erbile”Sănătate și boală
„Științele sunt uși, iar cheile lor sunt cer”Înțelepciune și prostie
„Știința făclia adevărului este”Înțelepciune și prostie
„Omul cu știință”Înțelepciune și prostie
„Vânătorul științei, socoteala, iară maestrul”
„Cu cea mai mare știință, cercarea niciodată s-o iei în deșert”Înțelepciune și prostie
„Cele de plăcere cu mult mai cinstite, decât cele de știință”Înțelepciune și prostie
„Deprinderea de multe ori, întrece orice știință”Înțelepciune și prostie
„Știința fără de prindere, ca o mârtă se înțelege”Înțelepciune și prostie
„Cel în blane umflat și fără nici o știință, ca un curcan um”Animale
„Știința este comoara care nu se poate fura.”Înțelepciune și prostie Bani și avere — citat atribuit

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică