înghiți

Etimologie

Din latină ingluttῑre.

Definiții

1. (v.tranz.) a face să treacă mâncarea, băutura etc. în stomac prin faringe și esofag; p. ext. a mânca, a devora.
2. (p. anal.) a trage în plămâni, a inhala adânc aer, fum etc.
3. (fig.) (despre pământ, apă etc.) a face să dispară ceva (cuprinzând în sine); a cuprinde, a învălui din toate părțile.
4. a se îmbiba de un lichid; a absorbi.
5. a citi repede și cu lăcomie o carte, un text scris.
6. a răbda, a îndura fără ripostă o necuviință, o insultă etc.
7. a omite cuvinte sau silabe (din cauza unui defect de vorbire).
8. a nu spune ce ar fi vrut să spună, a se abține de a spune ceva.
9. forma de persoana a II-a singular la prezent pentru înghiți.
10. forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru înghiți.
11. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru înghiți.

Declinare

Sinonime: 1: ingera, (livr.) ingurgita, 2: trage, 2: absorbi, 4: îndura, răbda, suferi, suporta, tolera

Etimologie

Din verbul a înghiți.

Definiții

1. sinonim pentru înghițire.

Exemple

• Înghițitul unui ac.

Declinare

Sinonime: înghițire, înghițitură

Definiții

1. introdus în esofag prin înghițire.
2. (p.ext.) mâncat.
3. (p.ext.) absorbit.
4. (fig.) dispărut.
5. (fig.) suportat.
6. (fig.) ascuns.
7. (fig.; despre un sentiment) reprimat.
8. (despre cuvinte, silabe) omis.
9. (despre aer, fum) inhalat.
10. (despre avere) risipit.
11. (despre avere) însușit de altcineva.
12. înconjurat din toate părțile.
13. (despre un text) citit cu repeziciune.
14. (despre manifestări de tristețe, de bucurie) reținut.
15. (fig.) făcut împotriva voinței.

Etimologie

Din înghiți.

Definiții

1. forma de participiu trecut pentru înghiți.