încăleca
/ɨn.kə.leˈka/Etimologie
Din latină incaballicare.
Definiții
- (v.tranz. și intranz.) a (se) sui pe cal, pe măgar etc.; a pune sau a sta călare; a călări, a încălăra.
- (v.tranz. și intranz.) (p.anal.) a se urca pe un obiect ca pe cal.
- (v.refl.) a se suprapune.
- (v.tranz.) (fig.) a se face stăpân pe cineva; a domina, a supune.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru încăleca.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | încăleca | încălecau |