vânzător

/vɨn.zəˈtor/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din a vinde + sufixul -ător.

persoană fizică sau juridică care vinde ceva (ocazional sau permanent).
(spec.) persoană care este angajată într-un magazin pentru a efectua vânzarea mărfurilor și pentru a servi clientela.
(adjectival) care este de vânzare, destinat vânzării, de vândut.
(fig.) (adesea adjectival) trădător, înșelător.

„Inima de vânzător e venin otrăvitor.”Bani și avere Minciună și înșelăciune Dragoste și iubire — ...cam dificil sens!
„Vânzătorul care trage la cântar.”Bani și avere
„Vânzătorului târgui îi dă de hac”Bani și avere
„Vânzătorul de oameni, următorul lui Iuda, c'o sărutare dulce vinde”Minciună și înșelăciune Prietenie și dușmănie
„Pe vânzător îl poți cunoaște tocma ca pe Iuda după dulcea vorbă”Minciună și înșelăciune Vorbă și tăcere
„Vânzătorul de oameni, următorul lui Iuda, c'o sărutare dulce te vinde”Minciună și înșelăciune
„Pe vânzător îl poți cunoaște tocma ca pe Iuda după dulceața din gură”Minciună și înșelăciune

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică