ușii
/ˈu.ʃiː/Etimologie
Din ușă.
Definiții
- forma de genitiv-dativ singular articulat pentru ușă.
ușă
/'u.ʃə/Etimologie
Din latină *ustia < *ūstĭam, în loc de ōstĭum.
Definiții
- deschizătură de formă regulată lăsată în peretele unei clădiri, la un vehicul, la o mobilă, pentru a permite intrarea (și ieșirea); ansamblu format dintr-un cadru fix de care se prinde o tăblie mobilă de lemn sau de metal care închide sau deschide această deschizătură; (p.restr.) tăblia din acest ansamblu.
- (fig.) casă, locuință.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ușă | uși |
| genitiv-dativ | ușii | ușilor |
| articulat | ușa | ușile |
Sinonime: 1: poartă, intrare
Proverbe & zicători
- „Ridică-ți nămetul dinaintea ușii tale, și nu îngriji de bruma ce cade pe casa vecinului tău.”FamilieÎnțelepciune și prostie
- „A bate pentru pragul ușii”
- „Fiecare să măture înaintea ușii sale”Muncă și lene
- „Bărbatul ține cheia ușii, dar fereastra e”Femeie și bărbat
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică