urs

Etimologie

Din latină ŭrsus < proto-indo-europeană *h₂ŕ̥tḱos („urs”). Confer greacă antică ἄρκτος (árktos) și sanscrită ऋक्ष (ṛ́kṣa). Înrudit cu aragoneză onso, aromână ursu, asturiană osu, catalană ós, franceză ours, friulană ors, galiciană oso, italiană orso, ladină lors, occitană ors, portugheză urso, retoromană urs, uors, sardă ursu, siciliană ursu, spaniolă oso, venețiană ors, orso și valonă oûsse.

Definiții

1. (zool.) (Ursus, mai ales Ursus arctos) mamifer omnivor, de talie mare, greoi și masiv, cu blană deasă, de obicei de culoare brună, cu botul alungit și coadă scurtă.
2. (fig.) epitet dat unui om greoi, ursuz, nesociabil.
3. (reg.) boț de mămăligă cu brânză în mijloc; cocoloș; bulz.
4. (reg.) fiecare dintre grinzile longitudinale ale unui pod de lemn.
5. (constr.) fiecare dintre stâlpii care susțin talpa prispei la casele țărănești.

Declinare

Sinonime: 1: (zool.) (glumeț) moș Martin, 3: (gastr.) boț, bulz, cocoloș

Etimologie

Din neogreacă ορισο (oríso) (viitorul lui οριζο (orízo)).

Definiții

1. (v.tranz.) (în credințele și basmele populare) a hotărî dinainte soarta unei ființe sau a unui lucru; a meni, a predestina.
2. (v.tranz.) a face cuiva farmece, vrăji.

Declinare

Etimologie

Din urs.

Definiții

1. forma de plural nearticulat pentru urs.