ursoaică
/urˈso̯aj.kə/Etimologie
Din urs + sufixul -oaică.
Definiții
- femela ursului; ursoaie.
- (reg.) coș de sobă care trage fumul de la o sobă lăturalnică și îl transportă într-un coș mai mare; coș de nuiele lipite cu pământ, construit deasupra cuptorului, prin care iese fumul până la acoperiș; ursoaie.
- (reg.) stâlp sau bârnă de susținere la o construcție; ursoaie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ursoaică | ursoaice |
| genitiv-dativ | ursoaicei | ursoaicelor |
| vocativ | ursoaică | ursoaicelor |
| articulat | ursoaica | ursoaicele |