urcior
/ur'ʧjor/Etimologie
Din latină urceolus.
Definiții
- vas de lut (smălțuit) cu gâtul strâmt, cu una sau două toarte, folosit pentru păstrarea lichidelor.
- rarloc mai adânc în albia unei ape curgătoare, unde se formează vârtejuri; bulboacă, bulboană.
- mic furuncul care apare la rădăcina genelor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | urcior | urcioare |
| genitiv-dativ | urciorului | urcioarelor |
| vocativ | urciorule | urcioarelor |
| articulat | urciorul | urcioarele |