unire
/u'ni.re/Etimologie
Din verbul a uni.
Definiții
- acțiunea de a uni și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | unire | uniri |
| genitiv-dativ | unirii | unirilor |
| articulat | unirea | unirile |
Proverbe & zicători
- „În unire stă tăria.”Prietenie și dușmănieFamilie
- „În unire stă tăria”Înțelepciune și prostie
- „Unirea biruiește pe cel mai tare vrăjmaș”Înțelepciune și prostie
- „Unirea aduce fericire de obște. De ea să te ții”Prietenie și dușmănieFamilie
- „La căsătorie, unire sufletească, dragoste frățească și pungă”FamilieBani și avere
- „Hora Unirii ceasul sună.” — Hora Unirii
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică