tăietor
/tə.je'tor/Etimologie
Din a tăia + sufixul -ător.
Definiții
- care taie; tăios; ascuțit.
Din a tăia + sufixul -ător.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tăietor | tăietoare |
| genitiv-dativ | tăietorului | tăietoarelor |
| vocativ | tăietorule | tăietoarelor |
| articulat | tăietorul | tăietoarele |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică