Definiția cuvântului „tăietor”
tăietor — substantiv
- buștean pe care se taie sau se despică lemnele de foc; tăiș; (în trecut) trunchi care servea călăului pentru decapitarea condamnaților la moarte.
- muncitor care se ocupă cu tăierea diferitelor materiale în industrie sau cu sacrificarea animalelor la abator.
tăietor — adjectiv
- care taie; tăios; ascuțit.