← înapoi la căutare

trimis

/tri'mis/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Din a trimite.

Definiții

rartrimitere.
persoană căreia i s-a încredințat o misiune oficială; delegat, mesager.
reprezentant diplomatic al unei țări, inferior în rang ambasadorului.
(fig.) apostol, misionar.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	trimis	trimise
genitiv-dativ	trimisului	trimiselor
vocativ	trimisule	trimiselor
articulat	trimisul	trimisele

Proverbe & zicători

„L-a trimis cu câinii la apă.”Animale Noroc și soartă
„E bun să-l trimiți (de trimis, să meargă) după moarte”Moarte
„M-a trimis doamna de sus la cea de jos”Familie
„A trimis câine surd la vânat”Animale
„L-a trimis cu câinii la apă”Animale

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică