treilea
/ˈtrej.le̯a/Etimologie
Din trei + le + a.
Definiții
- (num.ord.) (precedat de art. „al”, „a”; de obicei adjectival) care se află în numărătoare între al doilea și al patrulea.
Proverbe & zicători
- „Când doi se ceartă, al treilea câștigă.”Înțelepciune și prostie
- „Când doi se luptă, al treilea câștigă.”Noroc și soartă
- „Când doi se ceartă, al treilea câștigă”Vorbă și tăcere
- „Când doi se sfădesc al treilea câștigă”Înțelepciune și prostie
- „Unde se ceartă doi, râde al treilea”Prietenie și dușmănieÎnțelepciune și prostie
- „Unde se certă doi, ride al treilea”Prietenie și dușmănieVorbă și tăcere
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică