treaptă

/'tre̯ap.tə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din latină trajecta.

fiecare dintre suprafețele orizontale, cu lățime relativ mică, situate la diverse înălțimi, la distanțe egale, care alcătuiesc o scară.
fiecare dintre barele (de lemn sau de fier) așezate transversal, la distanțe egale, între două bare verticale, alcătuind o scară; fuscel.
(fig.) grad, nivel; etapă, fază.
(și în sintagma examen de treaptă) examen de admitere în clasa a IX-a de liceu.
rang, poziție, situație.
(fig.) categorie socială; pătură.

„Când te urci în sus pe scară, din treaptă în treaptă să pășești, ca să nu te poticnești.”Înțelepciune și prostie
„Cine sare multe trepte deodată, i se frânge piciorul.”Înțelepciune și prostie Sănătate și boală
„Când te urci în sus pe scară, din treaptă în treaptă”Muncă și lene
„Cine sare multe trepte deodată, i se frânge”Înțelepciune și prostie
„A fi de o treaptă mai joasă (înaltă)”
„Treptele casei celui înțelept să să roagă”Înțelepciune și prostie
„Când te sui, sărind în treapta cea mai înaltă, ține-te bine”Înțelepciune și prostie
„Treaptă cu treaptă te urci pe scară”Muncă și lene Timp

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică