trăsni
/trəs'ni/Etimologie
Din slavă (veche) trĕsnonti.
Definiții
- (v.intranz. impers. și unipers.) a se produce trăsnete, a cădea trăsnete.
- (v.tranz. și intranz.) a izbi, a lovi cu putere.
- (v.intranz.) (fig.) a-și manifesta mânia zgomotos și cu furie, strigând, vociferând; a tuna și a fulgera.
- (v.refl.) (fig.) a înnebuni, a se țicni.
- (v.tranz. și refl.) a (se) ameți de băutură, a (se) îmbăta.
- (v.intranz.) (despre arme de foc) a se declanșa cu zgomot puternic; a pocni, a detuna, a bubui.
- formă alternativă pentru trosni.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | trăsnea | trăsneau |