toca
/to'ka/Etimologie
Din latină *toccare.
Definiții
- (v.tranz.) a tăia în bucăți foarte mărunte.
- (v.tranz.) (fig.) (fam.) a cheltui fără chibzuială, a risipi bani, averi.
- (v.tranz.) a duce pe cineva la ruină, obligându-l la cheltuieli nechibzuite; a face pe cineva să sărăcească.
- (v.intranz. și tranz.) a bate, a ciocăni, a lovi.
- (v.intranz. și tranz.) (fig.) a flecări, a sporovăi.
- (v.intranz.) a bate toaca.
- (v.intranz.) (despre o armă) a bubui la intervale dese; a păcăni.
- (v.intranz.) (despre păsări) a produce un zgomot caracteristic prin lovirea repetată a celor două părți ale ciocului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | toca | tocau |