sufla

Etimologie

Din latină sufflare.

Definiții

1. (v.intranz.) a elimina aer din gură sau din plămâni cu o anumită forță; a expira forțat aerul.
2. (v.tranz.) a face ca ceva să se împrăștie sub acțiunea aerului expirat cu putere.
3. (v.tranz.) a elimina mucozitățile nazale expirând puternic.
4. (v.intranz.) a introduce cu gura aer în deschizătura unor instrumente pentru a produce sunete; (despre unele instrumente) a suna, a cânta.
5. (v.intranz.) a produce (mecanic) un curent de aer sub presiune.
6. (v.intranz.) a respira greu, cu efort; a gâfâi.
7. (v.tranz.) a fabrica obiecte de sticlă folosind procedeul introducerii de aer într-o mică masă de sticlă topită.
8. (v.tranz.) a acoperi (un obiect de metal) cu un strat subțire de metal prețios; a arginta, a auri.
9. (v.intranz.) (despre vânt) a bate.
10. (v.tranz.) a vorbi încet (și în secret); a informa pe ascuns.
11. (v.tranz.) a șopti actorilor rolul în timpul reprezentației.
12. (v.tranz.) a șopti cuiva răspunsul pe care trebuie să-l dea la o întrebare.
13. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru sufla.

Exemple

• Suflă în fluier.
• Suflă trâmbițele.

Declinare

Etimologie

Din verbul a sufla.

Definiții

1. rarsuflare.
2. rarsuflu.
3. (concr.) aer expirat.
4. (p.gener.) expirație.
5. (înv.; fig.; în religia creștină) influență spirituală.
6. (înv.; fig.; în religia creștină) forță divină care animă, care inspiră, care creează.
7. introducere, cu gura, a aerului în deschizătura unor instrumente pentru a produce sunete muzicale.
8. (p.ext.) cântat (din instrumentul respectiv).

Declinare

Sinonime: 3: (înv. și pop.) suflet, 6: (înv.) suflare, 8: (înv.; astăzi rar) suflare

Definiții

1. (rar; desre mobilă, obiecte casnice etc.) scuturat de praf.
2. (rar; desre praf, dzăpadă sau pleavă, frunze etc.) luat de vânt sau de curenți de aer și deplasat.
3. (rar; p.ext.; desre praf, zăpadă sau pleavă, obiecte etc.) împrăștiat.
4. (fig.; desre bunuri, obiecte etc.) furat.
5. (desre sunete muzicale) emis de instrumente muzicale în deschizătura cărora s-a introdus, cu gura, aer.
6. (rar; desre obiecte de sticlă) executat prin suflare.
7. (rar; desre enunțuri, cuvinte etc.) pronunțat cu voce scăzută, încet (și în secret).
8. (desre metale sau obiecte de metal) acoperit (în scop decorativ) cu un strat subțire de aur sau de argint.

Sinonime: 8: poleit

Etimologie

Din sufla.

Definiții

1. forma de participiu trecut pentru sufla.