strai

/straj/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Etimologie necunoscută.

(pop.) haină, îmbrăcăminte, veșmânt.
parâmă de oțel sau de cânepă cu care se leagă partea superioară a catargului de proră.

„Straiele fac omul”Vorbă și tăcere
„Straiele împodobesc pe om”Vorbă și tăcere
„Ți-ai tras straiul de sub el”Bani și avere
„Cine se întinde mai mult decât îi este straiul, îl rupe”Bani și avere Înțelepciune și prostie
„Bețivul își bea și straiele și mințile”Bani și avere Înțelepciune și prostie
„I-am acoperit cu un strai”Familie

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică