stafidă

/sta'fi.də/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din neogreacă σταφίδα (stafída).

boabă uscată și fără semințe a anumitor specii de struguri (folosită la prepararea unor mâncăruri și prăjituri).

Sinonime: (reg.) poamă, rozinchină

„Și stafida e uscată, dar dulceața ei nu s-o pierde.”Mâncare și băutură Timp
„Vinde via și cumpără stafide.”Bani și avere Mâncare și băutură
„Cele trecute la vârstă dar cu nuri, ca stafida cea uscată dar plină de dulceață.”Femeie și bărbat Timp
„Scumpul cumpără stafide, și cere să-i adaoge piper.”Bani și avere
„Și stafida e uscată, dar dulceața nu și-o pierde”Mâncare și băutură Timp
„Vinde via și cumpără stafide”Bani și avere
„Cele trecute la vârstă, dar cu nuri, ca stafida cea”Femeie și bărbat
„Ibovnica nu se ține cu stafide și smo”Dragoste și iubire
„Scumpul cumpără stafide, și cere să-i dea”Bani și avere
„Stafidă”Mâncare și băutură
„Scumpul cumpără stafide, și cere să-i”Bani și avere

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică