splină
/'spli.nə/Etimologie
Din latină splĕnem < greacă σπλήν (splín).
Definiții
- (anat.) organ anatomic intern, moale și spongios, de culoare roșie-violetă, situat în partea superioară stângă a cavității abdominale, care produce limfocite, anticorpi, depozitează sângele etc.
- (bot.) (Chrysosplenium altrenifolium) plantă erbacee cu frunze în formă de splină și cu flori galbene-aurii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | splină | spline |
| genitiv-dativ | splinei | splinelor |
| vocativ | splină, splino | splinelor |
| articulat | splina | splinele |
Sinonime: 1: (anat.) lien, 2: (bot.) (pop.) splinuță, (reg.) aurariță, bulbuc