← înapoi la căutare

sfărâmă

/sfəˈrɨ.mə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din verbula sfărâma.

Definiții

  1. rarsfărâmătură.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativsfărâmăsfărâme
genitiv-dativsfărâmeisfărâmelor
vocativsfărâmăsfărâmelor
articulatsfărâmasfărâmele

sfărâma

/sfə.rɨ'ma/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din prefixul s- + a (se) fărâma.

Definiții

  1. (v.tranz. și refl.) a (se) sparge, a (se) desface în bucăți mici; a (se) fărâmița, a (se) zdrobi.
  2. (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) destrăma, a (se) spulbera, a (se) împrăștia, a (se) risipi.
  3. (v.tranz.) a omorî, a distruge, a nimici.
  4. (v.refl.) (fig.) a se zbate, a se chinui, a se strădui să...

Declinare

CazSingularPlural
verbsfărâmasfărâmau

sfărâmă

/sfəˈrɨ.mə/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din sfărâma.

Definiții

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru sfărâma.
  2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru sfărâma.
  3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru sfărâma.
  4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru sfărâma.

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică