verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din prefixul s- + a (se) fărâma.
Definiții
- (v.tranz. și refl.) a (se) sparge, a (se) desface în bucăți mici; a (se) fărâmița, a (se) zdrobi.
- (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) destrăma, a (se) spulbera, a (se) împrăștia, a (se) risipi.
- (v.tranz.) a omorî, a distruge, a nimici.
- (v.refl.) (fig.) a se zbate, a se chinui, a se strădui să...
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | sfărâma | sfărâmau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din verbula sfărâma.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | sfărâmă | sfărâme |
| genitiv-dativ | sfărâmei | sfărâmelor |
| vocativ | sfărâmă | sfărâmelor |
| articulat | sfărâma | sfărâmele |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru sfărâma.
- forma de persoana a III-a plural la prezent pentru sfărâma.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru sfărâma.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru sfărâma.