seceră

/ˈse.ʧe.rə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

DIn latină sĭcĭlis.

unealtă agricolă manuală folosită la recoltarea cerealelor prin tăierea tulpinilor acestora, formată dintr-o lamă îngustă și curbată de oțel, cu tăișul în interior (prevăzut cu dinți), fixată într-un mâner de lemn.
secerat, seceriș.

/ˈse.ʧe.rə/

verb?

Din secera.

/se.ʧeˈra/

verb?

Din latină populară sicilare.

(v.tranz.) a reteza de la baza tulpinii cereale păioase cu mașina de secerat sau cu secera, pentru a aduna recolta.
(fig.) a ucide oameni sau animale dintr-o dată și în număr mare.
forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru secera.

Caz	Singular	Plural
verb	secera	secerau

Sinonime: cosi

/se.ʧeˈra/

substantiv?

Din seceră.

„Abia scăparăm de coasă și ne puse la seceră.”Noroc și soartă
„Odată au vrut ovreii să plece la seceră și s-a întâmplat să fie sâmbăta.”Noroc și soartă Timp
„Cine seamănă vânt, seceră furtună.”Natură Muncă și lene
„Vânt seamănă, și abur va secera”Natură
„Seceră unde n-a semănat, și adună unde n-a secerat”Muncă și lene
„Nu odată se seamănă și se seceră”Muncă și lene
„Cel ce seamănă puțin, puțin și seceră”Muncă și lene
„De multe ori unii seamănă și alții seceră”Muncă și lene Noroc și soartă
„Ce ai semănat, aceea să seceri”Muncă și lene Noroc și soartă
„Rău de vei semăna, mai rău vei secera”Muncă și lene Noroc și soartă
„A trimite de la coasă la seceră”Muncă și lene
„Cine își bagă secera în cur o să o scoată”Noroc și soartă
„Cine își bagă secera în cur trebuie să”Noroc și soartă
„Odată au vrut Ovreii să plece la seceră”
„Se întorc ca Ovreii de la secerat”

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică