sălaș
/sə'laʃ/Etimologie
Din maghiară szállás.
Definiții
- (pop.) adăpost unde cineva capătă temporar găzduire.
- construcție rudimentară făcută în câmp și folosită ca adăpost temporar pentru oameni și animale.
- locuință, casă.
- staul, grajd.
- culcuș.
- așezare omenească.
- locuitorii acestei așezări.
- mică așezare de țigani (nomazi); grup de familii de țigani (nomazi) sub conducerea unui vătaf.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sălaș | sălașuri |
| genitiv-dativ | sălașului | sălașurilor |
| vocativ | sălașule | sălașurilor |
| articulat | sălașul | sălașurile |